Toată lumea ne spune „ce și cum ar trebui să facem”, dar câteodată nu este foarte clar ce ar putea fi evitat în efortul firesc de a avea un copil sănătos și fericit. Și bine hrănit, cu o greutate normală, energic, care se joacă și doarme bine, nu unul care este rotunjor la trup și stă numai cu ochișorii în telefon sau calculator.
Starea de urgență s-a încheiat, școlile și grădinițele rămân închise, dar parcurile s-au redeschis și peste tot e mare forfotă de copii.
Când te plimbi, vezi chioșcurile cu “bunătățuri” cu ciopor de părinți sau bunici, cu țânci alături, așteptând să cumpere câte ceva.
Câteodată, puștiul nu vrea nimic, ar vrea doar să se joace, dar cei din jur, neimpresionați de refuzul prichindelului, sau pentru că își doresc și pentru ei înșiși, insistă:
“Nu vrei o înghețată? Un suc? Niște floricele sau vată pe băț?”.
OBICEIURI BUNE, OBICEIURI RELE
Băncile din parc sunt pline. Copiii sunt așezați (uneori cu forța) și hrăniți cu iaurțel, sau covrigei sau o banană, câteodată în afara programului de masă (dacă acesta există) și fără niciun respect pentru igiena mâinilor. Așa învață să mănânce orice, oricând și oriunde, și, mai grav, să mănânce tot timpul.
Când se joacă cu alți copii sau merg cu bicicletele, cu trotinetele sau rolele, aud frecvent:
“Nu mai alerga! sau “Ai să cazi!” sau “Nu sări!”, și câteodată, “De ce nu vrei tu să stai cuminte lângă mine pe bancă? Uite, îți dau telefonul meu să te joci!”
Este adevărat… copilul trebuie să fie bine supravegheat și în siguranță, dar hiperprotecția și exagerările nu sunt utile; ar fi mai bine să participăm la joaca lor, încurajându-i să exploreze și să experimenteze.
Mult mai rar se aude “Hai să ne întrecem, să vedem cine ajunge primul!”. Părinți uită că un copil sănătos trebuie să își consume energia, și că viața activă și nu cea statică, reprezintă un mod sănătos de a-ți petrece timpul, în copilărie ca și la maturitate.
Peste câțiva ani, copilulul grăsuț devenit școlar și apoi adolescent, nu mai primește un pachet cu o gustare pentru momentul în care i se va face foame, ci, mult mai comod pentru părinți, bani, să-și cumpere singur orice va găsi de cumpărat la magazinelul de lângă școală.
El nici nu își mai pune problema să alerge în parc, ci cel mult va transpira mergând pe bicicletă alături de prietenii săi, în încercarea de a-și demostrea lui și lor, că nu este doar “grasul” grupului, și poate face și el atâta efort.
Și acasă, obosit, va mânca o pizza sau un hamburger (pentru că mama nu mai are timp să gătească, muncește mult, și de acasă, și e mai simplu și la îndemână să comande) și va sta apoi la televizor, ronțăind alune, să vadă trei episoade dintr-un serial.
La școală, își dorește să scape de orele de sport și își roagă părinții să inventeze motive “medicale” care să îl scutească de această activitate. Din cauza evidentei lipse de aptitudini și performanțe, în loc să îl încurajeze, și profesorul de sport și colegii se simt ușurați. În ciuda a ceea ce ar fi de dorit, școala nici măcar nu-și propune să dezvolte programe de activitate fizică atractive pentru copii, sau să promoveze sporturi de echipă.
Cultura alergatului în parc sau a sălilor de gimnastică reprezintă expresia unei nevoi noi (bunicii noștri care munceau la câmp sau multe ore în fabrică nu o aveau), ea se crează și se învață, și cu cât individul o deprinde mai devreme în viață, cu atât mai atașat va fi de ea pe tot parcursul vieții.
Orice copil își găsește modelul în părinți, și la vârste foarte mici face asta inconștient. Așa învață să mănânce și să se poarte, prin imitație, ca orice mic animal. În măsura care care părinții mănâncă echilibrat și variat, cu un program relative bine stabilit și făcând din fiecare masă o bucurie împărtășită de întreagă familie, copilul va adera la un astfel de comportament care ii va asigura o viață în plină sănătate de-a lungul timpului.
Consideri aceste informații utile?
M-aș bucura dacă ai aprecia articolul apăsând butonul like de mai jos:
Adresați-mi orice întrebare legată de subiectul obezității completând formularul de mai jos
