Chirurgie ginecologică

Salpingectomia este recomandată în anumite cazuri precum :

• În tratamentul unei infecții a trompelor (hidrosalpinx) sau a unei acumulări de puroi în trompă (piosalpinx)
• În tratamentul unei sarcini extrauterine tubare.

Acest tip de intervenție poate fi efectuat prin laparotomie (cale clasică)   sau prin laparoscopie (abordare minim-invazivă). În cazul abordării clasice, recuperarea postoperatorie va fi de durată mai lungă, fiind necesare inclusiv mai multe zile de spitalizare.

Metoda minim-invazivă este mult mai des utilizată, datorită avantajelor : perioadă de spitalizare mai redusă, cicatrici estetice, dureri minime postoperator, reinserție socială mult mai rapidă.

Un chist ovarian normal, funcțional, poate avea în dimeniuni până la 3.8 cm în momentul în care se pregătește să elibereze ovulul în abdomen, la ovulație.

Chisturile ovariene funcționale nu se transformă în cancer, ci dispar de la sine în câteva luni. Însă în cazul în care chistul se dezvoltă după procesul de eliberare a ovului ( chist luteal), continuă să crească pe perioada în care este ținut sub observație și produce simptome precum dureri abdominale, creșteri în greutate, modificări ale ciclului menstrual , greață și vărsături, lipotimie, sângerări vaginale, medicul va recomanda investigarea și tratarea lui chirurgicală , de urgență.

Chistectomia pe cale laparoscopică este utilizată în cazul pacientelor tinere, pentru îndepărtarea chistului și păstrarea intactă a ovarului. Laparotomia ( calea clasică) este utilizată de medicul chirurg atunci când chistul ovarian este foarte mare, când se suspectează cancerul ovarian sau atunci când se evidențiază o problemă la nivelul organelor pelvine sau abdominale .

În măsura în care ovarul rămâne intact, chistectomia nu previne apariția de noi chisturi la nivelul ovarului respectiv.

Acest tip de operație este recomandat în cazuri precum:

• existența unui abces la nivelul trompelor sau la nivelul ovarelor;
• cancer ovarian;
• tumori sau chisturi ovariene benigne;
• endometrioză;
• torsiune de ovar.

Ovarectomia poate fi o intervenție de sine stătătoare sau poate fi parte a unei intervenții de amploare- histerectomia. De asemenea, poate fi asociată și cu salpingectomia.

Abordarea ovarectomiei se poate realiza prin două moduri : prin operație deschisă, printr-o incizie mare la nivelul abdomenului sau prin laparoscopie, metodă minim-invazivă ce permite o recuperare postoperatorie mult mai rapidă.

Histerectomia este metoda chirurgicală de elecție în cazuri precum : hemoragii masive în timpul menstrelor sau a sarcinii, fibroame uterine, prolaps uterin, endometrioză, cancer uterin sau cancer de col.

Există mai multe tipuri de histerectomie ce pot fi recomandate de către medicul chirurg în funcție de necesitatea cazului tratat:

• Histerectomia subtotală – medicul chirurg va extirpa doar uterul, păstrând intact colul uterin.
• Histerectomia totală – presupune îndepărtarea chirurgicală a uterului și colului uterin
• Histerectomia radicală – este intervenția chirurgicală folosită în tratamentul cancerului endometriozic, de col uterin sau al cancerului uterin, presupunând îndepărtarea uterului, colului uterin, ovarelor și uneori, a ganglionilor limfatici pelvini.

Abordarea histerectomiei pe cale clasică, printr-o incizie largă la nivelul peretelui abdominal, va permite medicului chirurg cel mai bun acces la organele pelvine, însă va necesita o spitalizare mai îndelungată și o recuperare postoperatorie mai lungă pentru pacienta operată. În schimb, abordarea minim-invazivă a histerectomiei, va permite o recuperare și reinserție socială mai rapidă a pacientei, durerile postoperatorii fiind minime.

După operația de histerectomie, majoritatea femeilor observă o îmbunătățire a simptomatologiei ( nu mai au dureri pelvine, balonări ) și chiar se bucură de îmbunătățirea calității vieții sociale.