Din ce în ce mai multe persoane sunt diagnosticate cu perturbări ale comportamentului alimentar, mai mult decât în trecut, motivele cele mai probabile fiind atenția și preocuparea deosebite acordate slăbirii de către societatea actuală.
Tulburările comportamentului alimentar implică factori genetici, biologici, psihologici, de mediu înconjurător și de anturaj, cele mai frecvente perturbări fiind reprezentate de anorexie, bulimie și frenezia alimentară. Femeile sunt afectate într-o proporție mai mare de tulburări ale comportamentului alimentar decât bărbații.
Anorexia
Anorexia reprezintă o tulburare psihiatrică, persoanele afectate limitându-și consumul alimentar sau adoptă comportamente diferite pentru a preveni creșterea în greutate, acestea fiind cauza unei frici exagerate de a nu deveni gras sau obez.
De fapt, persoanele anorexice au aproape întotdeauna o greutate insuficientă sau normală atunci când tulburarea se manifestă pentru prima oară.
Anorexia debutează de obicei între adolescență și începutul vârstei adulte, vârsta medie de debut fiind 18 ani.
Proporția femeilor afectate este mai mare decât a brăbaților, statisticile actuale arătând că 9 femei din 1000 și 3 bărbați din 1000 sunt diagnosticați cu anorexie în cursul vieții. Totuși, criteriile diagnostice a fost modificate în 2013 într-o manieră restrictivă, proporțiile date fiind supraevaluate, conform noilor criterii.
Bulimia
Bulimia este o perturbare a comportamentului alimentar caracterizată prin episoade repetate și incontrolabile sau compulsive de consum exagerat de alimente, urmată de gesturi inadecvate cu scopul de alimentele ingerate.
De cele mai multe ori, persoanele afectate caută să-și golească stomacul, declanșându-și singure episoade de vărsături sau recurgând în mod abuziv la laxative, clisme sau diuretice. Această tulburare este numită câteodată sindromul de hiperfagie bulimică.
Unele persoane nu apelează la golirea stomacului, ele pot mânca excesiv (pot să consume până la 20000 de calorii la o singură masă), iar apoi încearcă să compenseze apelând la post sau la exerciții excesive. Persoanele bulimice pot să recurgă la episoade secrete de mâncat excesiv o dată pe săptămână sau de mai multe ori pe zi.
Bulimia apare în general spre sfârșitul adolescenței sau la debutul maturității, dar poate surveni atât mai devreme cat și mai târziu.
Ca și în cazul anorexiei, vârsta medie a apariției bulimiei este de 18 ani, femeile fiind afectate într-o proporție de trei ori mai mare decât bărbații.
Frenezia alimentară
Frenezia alimentară se caracterizează prin aceleași pofte incontrolabile da mânca excesiv ca și în cazul bulimiei, dar fără comportamentele de evacuare după episoadele de mâncat excesiv.
CAUZE
Perturbările de comportament alimentar sunt în general considerate ca având origine psihologică.
Totuși, ca și în cazul depresiei schizofreniei și a psihozei maniaco-depresive, li se atribuie și alte cauze, printre care factori genetici și modificări funcționale cerebrale.
Persoanele care suferă de anorexie sau bulimie sunt preocupate de propriul aspect fizic, de greutate și de alimentație, având totodată o percepție greșită despre proporțiile corpului propriu, precum o și o frică enormă de a nu crește în greutate și a deveni obeze.
Chiar dacă apariția tulburărilor de alimentație este legată de anumiți factori culturali, acestea par a avea cauze multiple. Rolul părinților și contribuția mediului familial întră în dezbatere, factorii genetici și hormonal jucând un rol important, persoanele afectate fiind predispuse genetic la aceste tulburări.
Persoanele care au antecedente familiale de depresie, alcoolism, obezitate sau tulburări ale comportamentului alimentar sunt expuse unui risc mai mare de anorexie sau bulimie. Astfel, se pare că există un raport, pe de o parte, între comportamentele legate de alimentație (precum regimurile alimentare sau postul excesiv) și, pe de altă parte, sistemele neurologice și hormonale, pentru că foamea, pofta pentru anumite alimente și senzația de plenitudine, sunt controlate de anumite regiuni ale creierului, făcând apel la anumiți hormoni digestivi.
SIMPTOME ȘI COMPLICAȚII
Anorexia
Persoanele care suferă de anorexie pot fi adesea foarte slabe, cu aspect grav emaciat („piele și os”), din cauza stării de subnutriție.
Alte simptome frecvente în cazul anorexiei sunt reprezentate de:
- Constipație
- Deshidratare
- Depresie
- Amețeli
- Uscăciunea pielii
- Căderea părului
- Incapacitatea de a se concentra
- Intolerantă la frig
- Iritabilitate
- Tensiune arterială scăzută
- Mestruații la intervale prea lungi sau absente
- Frică patologica de creștere in greutata sau obezitate
- Puls scăzut sau neregulat
Dacă anorexia debutează înainte de pubertate, dezvoltarea sexuală a fetelor va fi întreruptă iar apariția ciclului menstrual va fi întârziată. Anorexia gravă duce la o stare de maltunitriție cronică, ce are efecte nocive asupra organismului, în special a oaselor, tiroidei, inimii, aparatului digestiv și reproducător.
Anorexia poate fi mortală, jumătate dintre persoanele care decedează din cauza anorexiei, se sinucid iar cealaltă jumătate moare din cauza complicațiilor medicale.
Bulimia
Anumite persoane care suferă de bulimie pot avea pierderi episodice în greutate, își pot menține greutatea normală sau pot avea chiar un exces ponderal. În anumite cazuri, ciclul menstrual poate fi perturbat sau întrerupt, dar menstruațiile continuă, în general.
Printre simptomele posibile de bulimie, se numără:
- Deshidratarea – datorată folosirii abuzive de laxative sau vărsăturile voluntare
- Carii și eroziuni dentare – din cauza conținutului acid al vărsăturilor.
- Tensiune arterială scăzută
- Constipație
- Mărirea glandelor salivare la nivelul obrajilor
- Niveluri hormonale anormale
- Afecțiuni gastrice și esofagiene
- Ritm cardiac neregulat.
Vărsăturile voluntare pot duce la complicații diverse, mai ales o inflamație a esofagului (esofagită), precum și probleme dentare.
Persoanele care suferă de bulimie pot avea antecedente de anorexie sau obezitate, precum și afecțiuni psihologice ca depresia, tulburări anxioase, fobii sociale și episoade de panică.
Frenezia alimentară
La fel ca și persoanele bulimice, cele care suferă de frenezie alimentară au episoade de consum alimentar excesiv, dar fără comportamente compensatoare de evacuare.
Între simptome enumerăm:
- Consumului unei cantități exagerat de mare de alimente
- Senzatia de lipsă de control asupra cantității de mâncare
- Mâncatul până la refuz, chiar si în lipsa senzației de foame
- Mâncatul în secret sau singuri, fiind jenați de cantitate de alimente consumate
- Sentiment de depresie, culpă sau dezgust personal după un astfel de episod.
DIAGNOSTIC
Semnele și simptomele descoperită la un examen fizic, precum și antecedentele medicale și personale detaliate, sunt suficiente de obicei pentru medic, astfel încât să diagnosticheze tulburările de comportament alimentar.
În caz unui pacient anorexic, scăderea continuă în greutate, chiar dacă aceasta este normală, o practicarea excesivă a exercițiilor fizice, refuzul progresiv de a se alimenta, scăderea rezultatelor școlare sau a productivității la muncă, precum și depresia, ar trebui să ridice suspiciuni.
Analizele de laborator arată anomalii hormonale, excluzând alte afecțiuni care ar putea fi responsabile de simptomatologie. Nu există niciun test diagnostic precis, diagnosticul de tulburare a comportamentului alimentar fiind pus de către o echipă multidisciplinară, în urma unei evaluări clinice.
PREVENIRE ȘI TRATAMENT
Persoane care suferă de anorexie caută foarte rar să se trateze, majoritatea acestora nu dorește acest lucru, datorită faptului ca nu recunosc și nu admit ca au o problemă.
De obicei, membrii familiei și prietenii sunt cei care constată tulburările de alimentație și îndeamnă persoana în cauză să se trateze.
De obicei, anorexia nu dispare singură: persoane anorexice ar trebui să primească tratament medical și ajutor medical specializat pentru a se reabilita. Principalul obstacol în tratarea anorexiei îl reprezintă refuzul pacientului de a urma un tratament.
Obiectivul primar al tratamentului este acela de a convinge persoanele anorexice să ajungă la o greutate normală. În general, acestea nu se consideră a avea un comportament anormal sau periculos, fiind astfel greu de convinși să se realimenteze normal. În cazurile grave, atunci când persoana afectată devine cașectică (extrem de slabă), poate fi nevoie de spitalizare.
Consilierea individuală și familială face parte din planul de tratament și presupune terapii cognitivo-comportamentale care permit reeducarea pacientului în ceea ce privește gestionarea greutății, a proporțiilor corporale, obiceiurilor alimentare, nutriției precum și a efectelor unei carențe alimentare.
Terapia medicamentoasă cu antidepresive este utilă doar în cazul asocierii cu depresia sau cu comportamentul obsesiv-compulsiv.
Cei care suferă de bulimie rareori trebuiesc internați, fiind tratați de obicei prin terapii cognitivo-comportamentale în combinație cu terapie medicamentoasă. Antidepresivele sunt adesea prescrise, cu speranța că vor reduce „ciugulelile” și episoadele hiperfagie incontrolabile. Psihoterapia este utilizată pentru sensibilizarea și educarea în ceea ce privește comportamentul alimentar. Terapiile familiale și de grup sunt adesea recomandate pentru tratarea bulimiei.
Tratamentul freneziei alimentare consta în psihoterapie, care ajuta la recunoașterea factorilor declanșatori ai acesteia, și adoptarea unor strategii de evitare a cedării în fața poftei mari de mâncare.
Majoritatea persoanelor care suferă de tulburări ale comportamentului alimentar poate fi reabilitată cu ajutorul tratamentului. Totuși, acest proces poate fi de lungă durată, iar în cazul în care simptomele reapar, este foarte important să se intervină în mod specializat.
